Zero
Membru nou
 Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 5
|
|
Capitolul I
O zi ca oricare alta, chiar cu nimic iesita din tipar. Soarele de vara straluceste la fel de puternic ca intotdeauna, pasarile in padurea de la marginea orasului canta vesele, oamenii isi urmeaza cursul veitii mai mult sau mai putin fericit, vehiculele gonesc nebune pe soteaua principala singurul loc unde mai gasei liniste era parcul din centrul. In casa fratilor Jones era linsite ca deobicei, cei doi, desi erau frate si sora nu se certau niciodata, poate unde era si varsta, Carly avea saisprezece ani, iar fratele sau Alexander nouasprezece ani. Carly era in bucatarie si pregatea pranzul, cand masina fratelui sau a oprit in fata casei. Cei doi frati stateau intr-o casa mare cu doua etaje alaturi de mama lor, care mai tot timpul era plecata de acasa. Nu prea ii placea sa aiba grija de casa si nici sa gateasca, asa ca isi petrecea majoritatea timpului pe la prietene, in timp ce toate greutatile casei cadeau pe umerii fragili ai lui Carly. Alexander nu a bagat masina in garaj cum obisnuia ci a lasat-o afara cu motorul pornit, semna ca nu avea de gand sa stea mult. A urcat cele 5 trepte imbracate in gresie care duceau spre usa de fier de la casa si a intrat in casa fara sa se descalte, a mers in bucatarie unde stia ca o va gasi pe sora sa. Fata toca legumele pentru supa si nu i-a observat prezenta decat atunci cand acesta a salutat-o.
-Scuze-ma, nu te-am observat, frate! spune fata sorbind supa din lingura. Ia stai asa! Te-am rugat sa nu mai intri incaltat! Ai promis! se rasteste la fratele sau. Semana cu un pui de tirgu care incearca sa para dur cand defapt nu este decat o jucarie de plus.
Acesta in loc sa o certe sa sa ii zica ceva o imbratiseaza cu blandete. O intelegea si el ca ii era greu sa tina o casa, mai ales ca era inca copil. Ar fi vrut atat de mult sa schimbe situatia, dar oricat de mult s-ar fi certat cu mama sa si oricat de mult ar fi incercat sa o faca sa mai puna si ea mana la treaba, dar nu reusea, femeia era foarte incapatanata si considera ca a muncit destul toata viata si ca macara cum la batranete sa stea si ea linistita. Cei drept nu prea o interesa de fiica ei, niciodata nu o vazuse ca fiind copilul ei, asa ca din partea ei putea sa si moara ca nu-i pasa, se bucura ca scapa de o gura de hranit. De Alexander, fiul sau, cei drept, era foarte mandra si il considera averea ei pentru ca acesta avea o slujba, stia sa conduca si invata foarte bine. Nici Carly nu era vreo proasta, doar ca in catalogul ei mai vedeai scapat si cate un 7 sau un 8. Probabil ca daca ar fi avut si ea mai mult timp liber ar fi putut sa invete mai mult.
Alexander o saruta usor pe frunte si ii da parul din ochi, o privea cu multa blandete si bunavointa inca Carly simtise ca avea sa-i spuna ceva important:
-Carly, stiu cat de mult muncesti aici si cat de greu iti este, asa ca m-am gandit sa-i angajez mamei o menajera care sa ii faca toata treaba prin casa, astfel vei avea si tu mai mult timp liber.
Carly cu lacrimi in ochi isi strange puternic fratele in brate si ii multumeste. Se simte atat de usurata inca parca ii luase cineva o piatra de pe inima. Imediat dupa asta Alexander a plecat fara sa-i spuna unde se ducea cum obisnuia. Carly nu putea sa lase mancarea nefacuta, asa ca a terminat supa, apoi s-a dus la ea in camera si a intrat putin pe messanger sa le de veste buna si prietenelor sale Sonya si Saly. Cele doua cand au auzit ca fratele ei o eliberase de sub arestul gratitei si pamatufului de praf au invitat-o in oras. Carly fericita a acceptat si a inceput sa se pregateasca, si-a pieptanat parul si si-a schmbat hainele, a incuiat usa de la intrare si apoi a plecat spre parc unde urma sa se intalneasca cu fetele.
-Iata-te! exclama fericita Saly imbratisand-o.
Saly si Sonya erau fericite ca sora lui Alexander le era prietena, nu prea mai aveau alti prieteni, Saly era evitata de toti din cauza ca avea un ochi de o culoare si altul de alta, iar Sonya era mai timida si mai ciudata, ii placea foarte mult sa poarte o bentita cu urechi de iepuras pe cap, ceea ce era considerat chiar pueril pentru o fata de saisprazece ani. Saly nu era chiar asa de timida, defapt avea ceva tupeu in ea, ea o stia pe Carly de la gradinita, iar pe Sonya din clasa a-VI-a. Carly nu stia, defapt Sonya nu a spus nimanui ca ii place de Alexander, se simtea mult prea rusinata sa faca acest lucru, dar daca ai fi fost atent ai fi observat ca il privea mereu pe furisi, cei drept nu se intalnisera ei de multe ori, dar pentru ea a fost suficient.
Carly le saluta cu un zambet larg pe fata, de mult timp nu a mai vazut nimeni un zambet ca acesta pe fata ei pala. S-au asezat toate trei pe o banca, Carly la mijloc, Saly in stanga, iar Sonya in dreapta. Carly era un fel de element de legatura intre cele doua fete, Saly si Sonya nu erau prietene atat de bune, dar fiecare dintre ele era cea mai buna prietena a lui Carly. Intodeauna au fost sincere cu sora lui Alexander si aceasta de asemenea.
-Cum este sa fi eliberata din sclavie dupa atata timp? o intreaba Saly prefacandu-se ca are un microfon in mana dreapta pe care il tinea indreptat spre buzele rozali ale lui Carly.
-Ce pot spune, acum ca sunt atat de libera va trebui sa invat sa-mi administrez timpul! raspunde fata intrand in jocul prietenei sale dezvelindu-si dintii ca margelele.
-Ce ati zice ca mergem toate trei la o cafenea? Poate mancam o prajitura bem un suc. Ce ziceti? le intreaba Sonya privindu-le pe amandoua cu prietenie.
Carly a fost de acord, iar Saly nu avea cum sa fie impotriva, asa ca au plecat cu toatele la o cofetarie din vecinatatea parcului. Au mers pe aleea imprejmuita de falnici arbori, de banci proaspat vopsite si de flori timide care isi aratau fata palida si zambitoare Astrului Zilei. In foarte scurt timp au ajuns la poarta din bare de fier de la intrarea principala din parc. Trotuarul pe care se afla cafeneaua era despartita de parc de o sosea nu foarte circulata pe care se afla o trecere de pietoni si un semafor la doi metrii de poarta. Cele trei prietene au traversat soseaua si au intrat in cafenea. Indata ce au pasit in aceasta cerul s-a umplut de nori grei, ceea ce era ceva ciudat deoarece nu se anuntasera precipitatii in timpul zilei si nici nu erau nori pe cer de dimineata. Era ceva stranui ca in interval de cateva minute poate nici un minut cerul sa se umble de nori plumburii care anuntau o furtuna in toata regula.
_______________________________________
|
|
