Black_Cat
Membru nou
 Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 2
|
|
daca am greseli de tastare, va rog corectativa, de exprimare, de toate felurile, vreau pareri si....daca nu va place spuneti-mi, ca sa ma indrept...
este anime, cu personaje din naruto, unele creeate de mine, altele de my sisters, si tot asa.... personajele cele mai prezente vor fi Setsuna, o adolescenta, putin cu atitudinea lui sasuke, dar nu e la fel de nepasatoare...Gaara si Kiba....
app, va fi doar din perspectiva Setsunei
sper sa va placa si Lectura placuta!!
Te iubesc...cuvinte ce nu se spun oricui
Capitolul 1: Fiecare poveste trebuie sa inceapa cu un inceput...
O zi ca oricare alta isi face prezenta, ince, incet. Soarele nu intarzie sa apara si se ridica in inaltul cerului, imprastiind raze de lumina. In acel moment, toate vietatile, adormite, se trezesc la viata si isi incep rutina de zi cu zi. Cel mai ciudat era anotimpul. Calendaristic, primavara trebuia sa apara pana in mometul de fata, dar se pare ca intarzie cateva zile, timp in care iarna va domina, imprastiind in jurul sau fulgi albiciosi, mari, mici, de toate marimile si formele. Pamantul era imbracat in totalitate in alb, iar crengile copacilor erau inghetate, pe scoarta acestora fiind turturi reci si umezi. Toti adolescentii asteptau primavara, nu pentru ca se duceau la scoala, ci pentru ca s-au saturat de atata zapada si de atata frig, de nu puteai iesi din casa. Tot vorbind de adolescenti, asa eram si eu, o eleva a liceului din Konoha. Numele meu este Setsuna Noelle. Imi tin mana in falca si priveam plictisita pe fereastra, ochii mei abisali uitandu-se fix la un cuib, ce a fost parasit de pasari, ele zburand in "tarile calde". Parul meu brunet ca abanosul era lasat desprins, stand lejer pe umeri. In acest moment, profesorul enervant de matematica scrie o asa-zisa tema pentru maine, lasand urme albe pe tabla neagra. Desigur, si de data aceasta nu o voi face. O sa gasesc o scuza, ca a trebuit sa am grija de o verisoara sau ca am avut antrenamente si tot asa, el crezandu-ma de fiecare data, ca fraierul. Nu stiu cum de un profesor poate fi atat de batut in cap. Mereu ma intrebam acest lucru, dar niciodata nu primeam raspunsul. Barbatul cu parul argintiu imi striga numele, facandu-ma sa las cuibul din ochi si sa-mi intorc privirea spre el. Oare ce dracu' mai vroia de data asta? Era cel mai enervant profesor din tot liceul, sau daca ma gandesc mai bine, ii uram pe toti, ei la randul lor detestandu-ma pe mine. Ei bine, nu ma interesa ce spuneau sau ce credeau despre mine. Profesorul, imi mai pronunta odata numele, insistand sa ma ridic de pe scaunul nu prea comod pe care statea. Eu fac contrar ceea ce cerea acesta si stai bine-merci la locul meu fara macar sa il bag in seama. Iesindu-si din fire, se enerva si patu cu pumnul in catedra, dandu-mi de inteles ca si-a pierdut cumpatul, ca in fiecare zi, cei drept, si asta ma bucura nespus. Imi placea sa vad cum cei din jurul meu sufera, dar nu oricine. Exceptie faceau prietenele mele, ce era mereu cu capu' in nori, gandindu-se intr-una numai la baieti, of, de nu mi-ar placea, le-as bate de ar termina cu molipseala lor, si familia. Poate ca nu aveam eu cine-stie-ce parinti minunati, mega bogati, dar ii iubeam. Caruntul prof a incetat bataia in lemn cand a auzit sunetul clopotelului, mult dorit de colegii mei, detestat de mine. Dar, ca sa recunosc, imi era de mare ajutor in unele situati, atunci cand eram scoasa la tabla, ca sa rezolv o problema, pe care nici dracu' nu cred ca stia s-o calculeze. Clasa se golea cu fiecare secunda care trecea. Ramanand singura, acea liniste devenea din ce-in-ce mai enervanta si coplesitoare, asa ca ma hotarasc sa ma indrept si eu spre sala de sport, caci acesata ora urma. Nu prea eram incantata de aceasta materie. Trebuia sa stau pe banca, deoarece nu faceam parte din echipa de baschet sau macar din cea a majoretelor. Of, cat le detestam! Se dadeau pe langa baieti, si incercau sa flirteze cu ei, da' nu le reusea niciodata ceea ce vroiau, si dadeau vina pe mine, ca proastele, ca cica le-am intimidat. Cat ma pot enerva niste fandosite! Mai ales capitanul majoretelor, cea mai fitoasa eleva din intreg campusul. Ii placea sa se dea mare cu cine-stie-ce baiat bogat care ia picat in plasa. Aceasta "miss", cum se considera, si toata lumea zicea dupa bunul plac, deoarece nu aveau tupeul sa ii spuna adevarul, avea parul rozalui, precum petalele florilor de cires. Urasc rozul! Cred ca este singurul lucru ce il detest. Cred ca din cauza ei mie nu-mi place rozul. Imi amintesc foarte bine, inainte sa o cunosc, iubeam rozul si ma imbracam precum o bombonica. Ca sa completez imaginea hidoasa ce in fiecare zi imi aparea in fata, ochii ei sunt verzui, pali, precum firicelele de iarba proaspat incoltite. Ma asez pe banca din lemn de brad, si, decat sa urmaresc niste parasute care sar intr-una, mai bine ma uitam la baieti cum se antrenau, nu ca mar interesa vreunul. Deodata, ochii imi sunt captati de o silueta, evident fiind de baiat pentru ca nu ma interesau fetele, dupa mine sunt niste fiinte insuportabile, caodata imi doresc sa nu ma fi nascut fata, musculos, dragut, care incerca sa dea un gol, incercarea esuandu-i. Parul sau era rosu, ca focul incins, iar mai mult de atat n-am putut vedea. Ochii mi se fac mari, cat cepele cand imi dau seama ca din spate vine in viteza un alt coechipier de al sau, care baga mingea mare, maronie, in cos, inscriind un gol pentru echipa sa. Pe langa suvitele brunete ce ii stateau ravasite pe chip, ii alunecau picaturi de sudoare, ce se prelingeau pe barbie, gat, apoi bust, sfarsind tragic pe podeaua verzuie. Profesorul sufla din fluier, pentru a anunta o pauza, si imi inmana un prosop albicios, pe care ma ruga sa il dau unuia numit "Gaara". Nici nu mi-am dat seama ca aveam pe cineva in scoala cu numele Gaara, caci se parea ca era cu un an mai mare ca mine. Dar, ca sa ma amagesc si mai mult, eu abia daca imi cunosteam colegii de clasa foarte bine. Imi aplec capul, dand in sens de dezapobare si fac ceea ce mi-a cerut handicapatul ala de profesor. Ma indept spre partea baietilor, cautandu-l pe cel cu pricina. Intreb fiecare adolescent in parte, toti raspunzandu-mi la fel "Nu", un nu sec si fara vlaga. Mai observ un singur tanar care ramasese neintrebat. Micioarele lungi si zvelte, acoperire de blugi negri, ma duceau spre el. Cand ajung in fata lui, il intreb daca numele "Gaara" ii apartine, iar acesta imi raspunde afirmativ. Ii intind mana cu prosopul, dupa care el il ia repede si spucind, punandu-si-l in jurul gatului, stergand putin din sudoarea ce ii invada corpul, facandu-ma sa cred ca a fost un uragan, dar unul de durata scurta. Lasandu-ma fara cuvinte, ridic putin din spranceana, intrebandu-ma in minte "Ce a fost asta?". Pe langa mine, trece brunetul ce inscrise golul de mai devreme. Ii observ ochii abisali de sub suvite, ochii mei devenind mari si luciosi. Spune in badjocora "Ce ratat esti Gaara! Data viitoare cand incerci sa dai un gol, aminteste-ti ca iti trebuie si coordonare! Baschetul nu este un joc de tanci, asa ca poarta-te ca atare, daca vrei sa ramai in echipa." Mi se facea scarba de persoana ce e afla in fata mea. Imi venea sa-l omor pentru ceea ce a spus. Ma uit la roscat si raman uimita. Acesta nu avea nici o miscare. Statea pur si simplu si se uita la mingea, cu modele albe, din fata lui, dupa care, cu putina ezitare ma intreba:
-Am fost jalnic, nu?
Raman muta.Vocea sa era atat de melodioasa, incat simteam ca nu-mi mai am pamantul sub picioare. Pentru prima data nu vroiam sa ranesc pe nimeni, pe care abia il cunosteam, dar nu puteam spune ca ceea ce sinteam era mila, ci uimire.
-Nu pot spune ca ai fost jalnic, doar putin stangaci. Nu trebuie sa te invinovatesti pentru ceva de care nu esti vinovat. Nu este vina ta ca ai o zi proasta. ii spun, facandu-mi putin curaj cand acesta era pe punctul de a parasi incaperea. Ramase neclintit pentru cateva secunde, dupa care spune "Merci, papusa!". In coltul gurii, arat un mic zambet, lasand la vedere dintii perfecti, nu ca m-as lauda cu asa ceva, dupa care realizez ceea ce mi-a spus. Am inceput sa-l injur de tot ceea ce mi-a trecut atunci prin minte, da' el n-a bagat de seama,si-a continuat drumul. Ma asez pe banca si constat cu stupoare, ca ceva ma deranza. Ma ridic destul de nervoasa, dar observ ca obiectul de vina era un inel, destul de frumos, si scump, din aur veritabil, si ma intreb daca acela este al lui Gaara sau nu. Il iau in mana si il pun pe degetul aratator, sperand sa il revad pe roscat si sa ii dau comoara. Sigur insemna mult pentru el. Ma asez inapoi pe locul in care statu' Gaara si privesc inelul, ce mi se potrivea de minune, nu ca as purta inele la degete, dar totusi imi placea, gandindu-ma intr-una la el. Nu va ganditi ca imi place. Abia l-am vazut, cunoscut si deja "Te iubesc" si chestii dinastea. Nu. Nu-s o usuratica dinaia care se f**e cu toti bogatanii pentru bani, sau mai stiu eu pentru ce... Ma ridic repede si plec la baie, observand-o pe rozalia aia nesuferita care se indreapta spre mine, cu tupeu ei imens dupa ea. O auzeam gafaind, cred ca din cauza antrenamentului ala prost si bun de nimic. Oricum asta nu ii incuraja pe baieti, da faceau si ele ce le zicea Sakura. Acesta este numele capitanului. Of, niciodata nu-l pot uita! Firar! Incep sa grabesc pasul, sa ies mai repede din sala aia nenorocita de sport, pana ma simt eliberata.
gt, atat pentru azi...va las in suspans, nup? daca da, ce bn..
sper ca v-a placut, si vreau critici, pareri, si tot felul....
Poze:
Setsuna:
Gaara:
Inelul lui Gaara:
Sakura:
bunetul:
sper ca v-au placut pozele.... .
_______________________________________
Kiba and Gaara is mine! Understand?? Good!
my hi5
|
|
,nu poti posta poza cu setsuna te rog frumos...nu se vede...
) nu conteaza...poate mai deschid si eu un fic...si il fac cu naruto 
